Search This Blog

Thursday, September 19, 2013

UPDATE. Am decis să iau o pauză. Este vorba de principii.

UPDATE
Astăzi mi-am luat rămas bun de la colegele și colegii de la Consiliul Concurenței.  A fost un moment mult mai dificil decât mă așteptam. Probabil că am devenit sentimental și adevărul este că dincolo de vivacitatea și exprimarea directă am și eu sentimente și rezonez cu cei din jurul meu.  
Astăzi m-a impresionat mai ales numărul foarte mare de colegi cărora le părea sincer rău de plecarea mea și spre marea mea surprindere am văzut chiar și lacrimi! Ce Dumnezeu, doar este vorba de o autoritate publică de control care dispune de cu multă forță și se presupune că oamenii de la Consiliul Concurenței sunt niște duri!  Sunt însă, înainte de toate, oameni, cu calități și defecte, cu vise și dezamăgiri, cu preferințele și antipatiile lor. Pentru toate aceste trăsături, pentru modul în care am lucrat și pentru că și-au arătat încă o dată umanitatea astăzi, îi iubesc, îi prețuiesc și îi voi păstra în mintea și în inima mea. Pe cei care mă apreciază cât și pe cei care nu mă plac - eu nu fac asemenea diferențieri. 
I-am asigurat pe toți că nu ne despărțim, ci vom continua să fim colegi și prieteni. Investiția mea în activitățile desfășurate la Consiliul Concurenței a inclus oricum mult suflet și nu voi renunța la ceea ce am început să realizăm: o autoritate de concurență puternică și profesionistă. 
Drumul pe care îl avem cu toții în față este însă la fel de important ca cel lăsat în urmă.
Mulțumesc tuturor colegilor!  Să auzim de bine!
_____________________________________________________________

Acesta nu este un articol – este un anunț, un mesaj și un scurt raport al activității mele în funcția de Vice-Președinte al Consiliului Concurenței.  La finalul lunii septembrie 2013 voi lua o pauză de la Consiliul Concurenței, după o activitate de 4 ani și jumătate, începută în mai 2009.

Motivele acestei decizii sunt de ordin personal.  Pe de o parte, vreau să mă ocup de acum înainte de studii și cercetări în domeniul concurenței, în principal în cadrul Centrului de Studii în Dreptul Concurenței al Facultății de Drept din Universitatea București și studii post-universitare într-o universitate din Europa.  Lista mea de proiecte este lungă și aceasta include, pe termen mediu, proiectul –ambițios- al unui tratat de dreptul concurenței.
Pe de altă parte există o anumită nemulțumire personală față de starea de lucruri din prezent din Consiliul Concurenței și față de anumite atitudini ale instituției, care nu corespund, cred eu, misiunii acesteia, procedurilor aplicabile și principiilor mele personale.  Nu voi intra în detalii cu privire la nemulțumirile mele  - este vorba de situații petrecute în ultima perioadă, în care autoritatea de concurență fie nu și-a făcut datoria așa cum trebuia (cel puțin în opinia mea), fie a acționat fără a avea argumente valabile.  Deși sunt conștient de faptul că pot exista greșeli de apreciere – în egală măsură acestea pot fi și ale mele – sunt de părere că există limite iar persoanele care ocupă funcții publice trebuie să acționeze întotdeauna conform ”fișei postului”, cu fermitate și cu respectarea strictă a normelor, indiferent de opiniile subiective sau orice elemente de context care nu  legătură directă cu respectiva cauză. 

Cred în principii și în faptul că acestea trebuie respectate chiar și atunci când principiile par să fie o povară.  Principiile și regulile emise în aplicarea lor au într-adevăr și trăsătura rigidității dar trebuie ca fim conștienți că fără această rigiditate principiile nu ar mai avea forță și s-ar transforma într-un material ușor de modelat și de adaptat dorințelor și intereselor fiecăruia. 
În ceea ce privește Consiliul Concurenței, activitatea desfășurată și rezultatele obținute de acesta sunt la fel de importante ca și activitățile și rezultatele unor instituții cum sunt Banca Națională a României, Curtea Constituțională, DNA sau ANI.  Ca și acestea Consiliul Concurenței este o instituție esențială pentru economia de piață din România iar performanța acesteia poate fi influențată în mod semnificativ de atitudinea și nivelul de activitate al Consiliului Concurenței.

Având în vedere că am deținut o funcție publică este firesc ca la finalul acestui mandat să prezint tuturor și un scurt raport de activitate.  Din punct de vedere personal am cunoscut multe realizări profesionale în această perioadă și am avut cele mai multe împliniri din întreaga mea carieră profesională. Mă bucur (și această satisfacție îmi va rămâne) că am putut să contribui la renașterea Consiliului Concurenței și la transformarea sa într-o instituție temută și apreciată în egală măsură, așa cum trebuie să fie, în beneficiul respectării regulilor de concurență.  În 2009 am acceptat să mă alătur Consiliului Concurenței deoarece eram la curent atât cu punctele sale forte și rolul pe care trebuia să îl joace cât și cu faptul că performanța efectivă a instituției era sub nivelul necesar.  Consiliul Concurenței era fie ”frumoasa adormită”, fie ”bestia adormită” – depindea desigur din ce parte a baricadei era privită această instituție!
Ce am găsit la Consiliul Concurenței în 6 mai 2009 (întâmplător chiar de ziua mea), când am început activitatea în cadrul acestei instituții? 
Consiliul Concurenței era o instituție de control aflată încă în proces de cristalizare, adesea absentă din marile frământări ale diverselor sectoare economice, cu un dialog firav cu mediul de afaceri și cu alte instituții publice.  Consiliul stătea în spatele zidurilor groase din Casa Presei (sediul de atunci și, din păcate, și din prezent) și încerca să găsească modalitatea cea mai potrivită de a își face datoria.   Am foarte multă apreciere pentru munca desfășurată înaintea mea și a colegilor din actualul Plen de către foștii membri în Plen, directori și inspectori de concurență dar trebuie să spun totuși că în mai 2009 am găsit Consiliul Concurenței ca o instituție puternică dar oarecum timorată, dorind să facă lucruri bune dar paralizată de teama de a nu greși. 
Pe plan intern am găsit multe lucruri pozitive dar și multe lucruri negative.  Am descoperit oameni foarte bine pregătiți professional și dedicați atribuțiilor lor dar am realizat destul de curând că o mare parte a personalului era lipsit de motivație și de imboldul pentru a se mobiliza și pentru a produce rezultatele necesare unei autorități de concurență eficiente.  De exemplu, viteza de desfășurare a investigațiilor era foarte mică, procedurile erau mai birocratice decât ar fi fost cazul și am văzut cum comunicarea internă și cea externă era insuficientă și adesea formală. 
Astfel că, împreună cu colegii din Plen și aducând aproape pas cu pas și personalul Consiliului, am început un plan ambițios dar necesar care avea ca finalitate transformarea instituției într-una eficientă și cu reputație. 
Printre primele acțiuni întreprinse în acest sens – și cea mai amplă – s-a aflat modificarea și modernizarea legislației de concurență, care era în urmă față de cea de la nivelul Uniunii Europene și din care lipseau instrumente și prevederi utile, folosite frecvent la nivel comunitar.   Modificările la Legea concurenței nr.21/1996 și la normele secundare au necesitat multe discuții și o perioadă lungă de timp (aproape întreaga durată a anilor 2010 și 2011) dar la final efortul acesta a meritat.  Legea a fost modificată într-o proporție covârșitoare (peste 90% din prevederi), ceea ce conform normelor de tehnică legislativă ar fi echivalat cu o nouă lege a concurenței.  Trebuie spus însă că proiectul inițial era ceva mai restrâns iar multe modificări au fost introduse pe parcurs. Am împărțit acest efort cu mulți dintre colegii din Consiliul Concurenței dar și cu persoane din afara instituției – modificările au fost elaborate în strânsă colaborare cu toți cei interesați, dintre partenerii externei remarcându-se AmCham, care s-a implicat activ în procesul de elaborare a modificărilor legislative și a formulat multe propuneri utile.  Chiar dacă nu am fost întotdeauna de acord cu propunerile partenerilor din afara instituției dar în acele cazuri în care propunerile acestora nu au fost acceptate am explicat de ce acestea nu sunt considerate potrivite, pe bază de argumente și cu maxima deschidere.  Am avut onoarea de a coordona tot acest proces de reformă legislativă, foarte complex, dar trebuie să spun că meritul pentru această realizare și pentru lucrurile bune din noile reglementare aparține colegilor care au lucrat la redactarea  noilor norme, în timp ce rolul meu au fost mai degrabă acela al unui antrenor (uneori, și jucător !) dar în ansamblul a fost o excelentă muncă de echipă.  Ca orice antrenor, îmi asum eu prevederile nepotrivite sau neclare din noile reglementări.
O a doua linie de acțiune, imediat după sosirea mea la Consiliul Concurenței, a fost să creștem și să accelerăm activitățile de investigare a faptelor anti-concurențiale și să aplicăm regulile de concurență cu strictețe dar în același timp proporțional cu gravitatea și impactul acestora.  Pentru a ajunge la acest rezultat am redactat instrucțiuni mai precise în ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale astfel încât pentru orice încălcare să fie aplicată sancțiunea corespunzătoare, nici mai mult, nici mai puțin. Am încurajat personalul să analizeze cazurile aflate în investigație într-o manieră obiectivă și fără vreo interferență din partea conducerii.  Drept urmare numărul cazurilor finalizate a crescut considerabil ca și cuantumul amenzilor aplicate – deși acesta din urmă nu a reprezentat un obiectiv asumat și nu a fost considerat niciodată ca cel mai important indicator al eficienței activității desfășurate. Au fost declanșate investigații noi, în piețe și industrii care nu mai fuseseră în atenția Consiliului Concurenței anterior și în care au fost implicate mari întreprinderi, astfel încât să fie avute în vedere posibilele încălcări cu efecte majore asupra economiei și asupra consumatorilor.  În același timp, pe baza noilor instituții introduse în Legea concurenței, în conformitate cu legislația și practica de la nivelul Uniunii Europene, Consiliul Concurenței a început să folosească instrumente alternative de finalizare a investigațiilor menite să conducă la rezolvarea mai rapidă a problemelor constatate așa cum sunt angajamentele.    
O a treia linie de acțiune a fost reprezentată de activitățile de promovare a regulilor de concurență (advocacy) în cadrul soietății în ansamblu, a autorităților publice și a mediului de afaceri.  Consiliul Concurenței a deschis canalele de comunicație cu partenerii privați și cei din administrația publică și a încurajat circulația liberă a ideilor și argumentelor în ambele direcții.  Trebuie să spun că deschiderea arătată de către Consiliul Concurenței nu a fost împărtășită de la început de toți cei din Consiliul Concurenței, unii considerând că o autoritate publică trebuie să funcționeze la distanță de mediul de afaceri și de alte autorități publice, în spatele zidurilor groase ale propriului sediu.  Plenul a avut însă o abordare diferită și a considerat că o circulație corectă și transparentă a ideilor va fi benefică pentru toți cei implicate iar în ceea ce privește Consiliul Concurenței va ajuta la îndeplinirea obiectivelor care ne-au fost încredințate prin Legea concurenței.  S-a dovedit că am avut dreptate iar cei reticenți la început au acceptat acest lucru.
Consiliul Concurenței nu doar că a pășit în afara zidurilor groase ale sediului dar a crescut numărul de activități în care a fost implicat și impactul său în mediul international.  Pot să dau ca exemple în care am fost implicat active: International Competition Network (ICN), Rețeaua Europeană de Concurență (ECN), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), precum și asistența bilaterală în cadrul unui program de twining acordată Republicii Moldova în vederea elaborării primei sale legi privind ajutorul de stat și în elaborarea unei noi legi a concurenței, conformă cu legislația Uniunii Europene. 
Toate aceste activități au fost însoțite de un proces elaborat de reformare a activității interne și a modului de organizare al Consiliului Concurenței, proces absolut necesar în vederea pregătirii instituției pentru un nivel de activitate ridicat și eficient.  După ce în perioada 2010-2011 Consiliul Concurenței a fost supus unei analize funcționale de către o echipă a Băncii Mondiale, începând din 2012, concluziile analizei efectuate și propunerile formulate au început să fie puse în aplicare în cadrul unui program care beneficiază de asistența aceleiași instituții – Banca Mondială – și care este finanțat de către Uniunea Europeană în cadrul programului PODCA. 
Având în vedere complexitatea și dinamica regulilor și practicii de concurență și gândind la activitatea specifică domeniului concurenței sub forma unor cercuri concentrice, am susținut și am reușit înființarea primului centru de studii în dreptul concurenței dintr-o universitate din România, în cadrul Facultății de Drept a Universității București.  Meritul pentru înființarea acestui centru aparține Domnului Decan al Facultății de Drept, Profesorul Flavius Baias, Domnului Profesor Sorin David și, nu în cele din urmă, Doamnei Adriana Almășan, Profesor și Prodecan al Facultății de Drept. 
Încă de la înființare am fost implicat în activitățile organizatorice și în cele de fond ale Centrului de Studii în Dreptul Concurenței, în calitate de coordonator.  
În vederea analizării unor aspecte aflate în discuție și a diseminării regulilor de concurență în perioada mai 2009-septembrie 2013 am publicat mai multe articole de specialitate în publicații din România și din străinătate precum și o carte având ca obiect explicarea regulilor de concurență.
În vederea analizării unor aspecte aflate în discuție și a diseminării regulilor de concurență, în perioada mai 2009-septembrie 2013 am publicat mai multe articole de specialitate în publicații din România și din străinătate, precum și o carte având ca obiect explicarea regulilor de concurență.

Acestea sunt, pe scurt, activitățile desfășurate de mine în cadrul Consiliului Concurenței.  Nu mă laud cu ele, doar le consemnez.  Este dreptul fiecăruia să considere dacă ele au însemnat ceva și dacă există rezultate care să justifice ocuparea poziției pe care am avut-o și banii publici din care am fost plătit.  Personal, consider că nu am făcut altceva decât să încep să construiesc, alături de colegii de la Consiliul Concurenței, drumul către o instituție mai solidă, mai puternică și mai corectă.  Drumurile nu sunt de vreun folos dacă nu ajung la vreo destinație sau dacă durează mult prea mult pentru a ajunge la destinație.  Așa că este datoria colegilor rămași și care se vor alătura pe parcurs Consiliului Concurenței să continue pe acest drum și să îl întărească.  Personal, mă voi abține să acord asistență juridică, ca și consultant privat, împotriva Consiliului Concurenței, timp de cel puțin 12 luni după încetarea mandatului, chiar dacă legea nu mă obligă să fac asta. Dar este o chestiune de principiu. 
Voi reveni oricând cu drag la Consiliul Concurenței și sunt convins că activitatea susținută din ultimii ani va continua, având în vedere calitatea remarcabilă a oamenilor care își desfășoară activitatea aici, cu mult peste multe alte autorități publice (părerea mea și fără să vreau să supăr pe nimeni!).  Am auzit opinii, de la oameni din Consiliu, care regretau decizia mea. În egală măsură s-ar putea să fie oameni în interior sau în afara instituției care să se bucure. Și unora și celorlalți le spun același lucru: forța unei instituții nu stă într-o persoană anume sau în alta ci în forța colectivului, ca ansamblu, și în calitatea profesională și umană a tuturor celor care compun acest colectiv. Iar în cazul Consiliului Concurenței condițiile sunt bune, astfel că sunt convins că activitatea de urmărire a respectării regulilor de concurență va fi la fel de viguroasă și poate chiar mai intensă decât a fost până acum. 
La momentul în care iau această pauză doresc să mulțumesc în primul rând tuturor colegilor din Consiliul Concurenței dar și tuturor celor celor cu care am interacționat în perioada în care am activat în cadrul acestei instituții – reprezentanți ai altor autorități publice, ai operatorilor economici, ai mediului academic și universitar.  Tuturor acestora le spun: să auzim de bine!